fresh

About fresh

This author has not yet filled in any details.
So far fresh has created 8 blog entries.

Padurea Letea – cea mai veche rezervatie naturala din Romania

2017-07-26T15:05:15+02:00

Pădurea Letea, un peisaj de poveste și cea mai nordică pădure subtropicală din Europa, este formată pe grindul nisipos Letea din fâșii de pădure (hasmacuri) dezvoltate printre dunele de nisip. Când mergi prin pădure peisajul se schimbă, de la pădure subtropicală la deșert, în numai 200-300 de metri.
Aici trăiesc 500 de specii de plante și peste 3000 de specii de animale, dintre care mai mult de 2000 sunt insecte, reprezentând 70% din speciile de animale din Rezervația Biosferei Delta Dunării (RBDD), grindul Letea fiind considerat de specialiști drept unul din cele mai interesante medii naturale din România.
Letea este cea mai veche rezervație naturală din țara noastră: pădurea a primit acest stătut încă din anul 1938. Se întinde din nordul satului Letea și are o suprafață de aproape 3.000 de hectare.
O caracteristică a peisajului este dată de modul straniu în care s-au dezvoltat arborii din această pădure: au trunchiurile noduroase și contorsionate, aplecate înspre apă, iar lianele atârnă că în peisajele exotice sau sunt înfășurate pe copaci ca într-un aranjament floral. Aici liana atinge limita cea mai nordică de răspandire din Europa.
Vegetația este formată din stejari de luncă, stejari brumării, plopi albi și negri, frasini de luncă, frasini de baltă, peri, tei albi, ulmi și mai rar arini negri, completată de un subarboret bogat. Pe lângă acestea mai sunt și plantele cățărătoare care au dat faima acestor locuri: Periploca graeca, Hedera helix, Vitis silvestris, Humulus lupulus, Clematis vitalba. În covorul vegetal se întâlnesc și alte specii rare: volbura de nisip sau brândușa de nisip.
Vulturul codalb, șoimulețul de seară, pupăza, dumbrăveanca sau prigoria sunt câteva din speciile de păsări întâlnite aici. Câteva rarități herpetologice fac parte din această faună: șopârla de nisip și vipera de stepă.
Tot aici trăiesc câteva sute de cai sălbatici și sălbăticiți. Nu este nimic mai spectaculos decât o herghelie de cai sălbatici ce trec în galop peste dunele de nisip.
Pădurea Letea se află în partea de nord a Deltei Dunării, langă satul Letea, la 23 de kilometri nord-vest de orașul Sulina. Satul e legat de Sulina printr-un drum pietruit. De la Tulcea la Sulina se poate ajunge doar pe apă, cu navele clasice de pasageri sau nave rapide. De la Sulina la Letea puteți veni atât pe apă, cât și pe uscat, în jumătate de oră. Întrucât Pădurea Letea este zonă strict protejată, accesul turiștilor în această zonă se face doar însoțiți de agenții ecologi ai Administrației Rezervației Delta Dunării sau de angajații Romsilva.
Pentru efectuarea unui ecoturism durabil, este bine să știm că atunci când vizităm Pădurea Letea trebuie să respectăm câteva reguli: se interzice culegerea plantelor din flora sălbatică sau capturarea animalelor sălbatice indiferent de starea acestora, tăierea, ruperea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a arborilor, puieților sau lăstarilor; nu se campează în zona traseelor de vizitare; este interzisă perturbarea liniștii, aprinderea și folosirea focului în zona traseelor de vizitare; nu se lasă gunoaie, resturi alimentare, ambalaje, pet-uri și alte asemenea, acestea vor fi depozitate în locuri special amenajate.

De-a lungul grindului Letea în 2016 au fost identificate 498 cabaline libere, dintre care 303 în pădurea Letea.

Caii din padurea Letea

Padurea Letea este supusă unui regim de ocrotire, pe considerentul existenţei unor specii de plante rare, cum ar fi viţa sălbatică, liana, plante de origine mediteraneană, care dau pădurii un caracter tropical.

Padurea Letea - colt de rai

Padurea Letea – cea mai veche rezervatie naturala din Romania2017-07-26T15:05:15+02:00

Sulina – Capitala piratilor de altadata

2017-05-30T15:01:55+02:00

Sulina, micul și frumosul orășel din Delta Dunării, este cea mai estică localitate din România, fiind așezată pe cel mai „proaspat” pământ european. Reprezintă una dintre porțile orientale de intrare în țară, fiind și ultima localitate situată pe lungul curs al Dunării. De asemenea are și o calitate unică, aceea de a fi singurul oraș port din țară, atât la Dunăre cât și la Marea Neagră. Se întinde pe circa 3,9 kilometri de-a lungul fluviului, asezările fiind concentrate mai mult pe malul drept.

Numele așezării a fost menționat pentru prima oară în anul 950 sub forma „Selina” în lucrarea „De Administrando Imperio” scrisă de Constantin al -VII- lea Porfirogenetul. Mai târziu numele localității apare sub diferite forme: Selinas și Solina (în scrierile Annei Comnena). Sulina este localizată pe prima hartă originală nautică a Mării Negre întocmită de italianul Pietro Visconti în perioada 1320-1321, ulterior apărând pe diverse materiale cartografice și sub alte denumiri.

Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate, vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci (Trapa natans) și mai rar, nufărul alb (Nymphaea alba).

În Sulina puteți vizita Palatul Comisiunii, una dintre cele mai impunătoare clădiri ale orașului. A fost construită în perioada 1856-1858, găzduind între zidurile sale diverse structuri administrative ale Comisiunii Europene a Dunării.

Farul din Sulina, care în prezent este muzeu, un alt simbol al orașului, a fost ridicat între anii 1869-1870, iar la construcția lui s-au folosit materiale aduse din străinătate: lemn din India, bronz din Franța, cristalul din Anglia, acoperișul din Grecia și piatra din Malta.

Uzina cu Turnul de apă, finantată de Regina Olandei în anul 1897. Legenda spune că ajungând la Sulina, la sfârșitul anilor 1890, regina Wilhelmina a Olandei a coborât de pe vapor și a cerut apă.

I s-a adus un pahar cu apă din Dunăre. Atunci, Casa Regală a Olandei a donat fonduri pentru construirea Castelului de Apă și a rețelei de canalizare a orașului Sulina. Uzina de apă este funcțională și în prezent.

Cimitirul maritim, unic în tară și chiar în Europa, Biserica grecească Sf. Nicolae (1868), Biserica de rit vechi Sfinții Petru și Pavel, Biserica romano-catolică Sf. Nicolae (sfintită în anul 1863) și Biserica ortodoxă Sf. Nicolae sunt alte obiective ce pot fi vizitate în Sulina.

Plaja Sulina- cea mai tanără plajă de pe întreg litoralul românesc și totodată și cea mai lată, cu nisip fîn, apă puțin adancă și limpde, se află la aproximativ 2 km de oraș. Poți străbate drumul către plajă în 30 de minute de mers pe jos sau poți alege serviciu de maxi-taxi din Sulina.

Accesul în localitate se face doar pe cale navigabilă, pe Dunăre sau pe Marea Neagră.

Plaja se află cam la 3 km. de oraş. Plaja este de nisip, chiar dacă era luna iulie, absolut deloc aglomerată. Aglomeraţie doar în apropierea barurilor şi a locurilor unde se închiriau şezlongurile. Nisipul fin, intrarea în mare foarte lină. Perfect pentru copii.

Plaja Sulina

Sunt 2 excursii importante la care trebuie să mergeţi. Una este pe canale cu destinaţia finală Pădurea Letea. Durează cam 5 ore şi e obositoare.

A doua-la fel pe canale cu destinaţia finală, km.0, locul unde se revarsă Dunărea în mare. Aceasta se organizează de obicei seara şi durează cam 3 ore.

Excursii in Sulina

Pe la 1480, după cucerirea Chiliei și a gurilor Dunării, turcii au înălțat la Sulina o redută pentru apărarea și supravegherea navigației la intrarea în Deltă. Apoi, tot acolo, au ridicat sediul unei garnizoane pentru contracararea incursiunilor de jaf ale cazacilor. Turcii cercetau de aici vasele cu pânze care se îndreptau spre porturile Tulcea, Galați și Brăila. Mult timp portul a fost considerat un loc de refugiu al piraților de diferite naționalități, în special greci și maltezi.

Sulina - capitala piratilor

Sulina – Capitala piratilor de altadata2017-05-30T15:01:55+02:00

Transportul de pasageri in Delta Dunarii

2017-04-25T07:57:34+02:00

Grafic circulatie nave NavromDelta

Grafic Circulatie nave Navromdelta
Graficul VALABIL 01 OCTOMBRIE 2016 pana la 30 APRILIE 2017In functie de traficul de pasageri, conducerea SC Navrom Delta SA isi rezerva dreptul de a inlocui nava din GRAFIC cu o alta nava corespunzatoare
TULCEA-SULINA  Plecare din Tulcea ora 13:30

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
Nava

clasica

Nava

semi-rapida

Nava

clasica

Nava 

semi-rapida

Nava

clasica

Nava

semi-rapida

———


CRISAN – MILA 23 

Plecare din Crisan ora : 16:30  LUNI, MIERCURI, VINERI

: 15:30 MARTI, JOI

CRISAN – CARAORMAN 

Plecare din CRISAN ora :16:30 LUNI,MIERCURI,VINERI

: 15:30 MARTI, JOI

SULINA- TULCEA  Plecare din Sulina ora 07:00

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
Nava

semi-rapida

Nava

clasica

Nava

semi-rapida

Nava

clasica

Nava

semi-rapida

———— Nava 

clasica

MILA 23 – CRISAN

Plecare din MILA 23  ora : 06:30 MARTI,MIERCURI, JOI, VINERI, DUMINICA

                                               

CARAORMAN – CRISAN

Plecare din CARAORMAN ora : 06:30 MARTI,MIERCURI, JOI, VINERI, DUMINICA

                                                              

TULCEA-PERIPRAVA  Plecare din Tulcea la ora 13:30

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
Nava

semi-rapida

——— Nava

semi-rapida

——- Nava

clasica

———- ———–

PERIPRAVA -TULCEA  Plecare din Periprava ora 06:00

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
——– Nava 

semi-rapida

———- Nava

semi-rapida

——– ——— Nava 

clasica

TULCEA-Sf.GHEORGHE  Plecare din Tulcea ora 13:30

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
Nava

semi-rapida

——— Nava

clasica

——— Nava

semi-rapida

———– ———

Sf.GHEORGHE- TULCEA Plecare din Sf. Gheorghe ora 07:00

Tip nava Luni Marti Miercuri Joi Vineri Sambata Duminica
———- Nava

semi-rapida

————- Nava

clasica

———– ———- Nava

semi-rapida

Tarife practicate pentru transportul de pasageri in Delta Dunarii

RELATIA

Dist

KM

NAVA CLASICA

 

NAVA CATAMARAN

 
   

Tarif subventionat*

lei

Tarif nesubventionat

Lei

Tarif subventionat

Lei

Tarif nesubventionat

Lei

TULCEA-SULINA

71

17,00

46,00

26,00

56,00

TULCEA-PARTIZANI

14

4,00

18,00

7,00

20,00

TULCEA-MALIUC

27

7,00

24,00

10,00

26,00

TULCEA-GORGOVA

31

9,00

30,00

14,00

34,00

TULCEA-CRISAN

47

10,00

32,00

15,00

38,00

CRISAN-CARAORMAN

14

4,00

18,00

CRISAN-MILA 23

14

4,00

18,00

           

TULCEA-Sf.GHEORGHE

81

18,00

48,00

27,00

60,00

TULCEA-BALTENI de Sus

25

7,00

24,00

10,00

26,00

TULCEA-MAHMUDIA

29

7,00

24,00

10,00

26,00

MAHMUDIA-SF.GHEORG

52

13,00

38,00

19,00

50,00

           

TULCEA-PERIPRAVA

103

20,00

54,00

30,00

64,00

TULCEA-PATLAGEANCA

11

4,00

18,00

7,00

20,00

TULCEA-CEATALCHIOI

23

7,00

24,00

10,00

26,00

TULCEA-PLAUR

32

9,00

30,00

14,00

34,00

TULCEA-PARDINA

45

10,00

32,00

15,00

38,00

TULCEA-TATANIR

59

13,00

38,00

19,00

50,00

TULCEA-CHILIA

80

17,00

46,00

26,00

56,00

* NOTA: TARIFUL SUBVENTIONAT se aplica (conform HG 595/2000) persoanelor care au domiciliul stabil , care au locul de muncă sau care desfăşoară activităţi în localităţile din Delta Dunării şi municipiul Tulcea , in baza documentelor doveditoare.

  • TARIFELE AU TVA INCLUS

  • PE NAVELE  SEMI-RAPIDE NU ESTE PERMIS TRANSPORTUL DE MARFURI

  • BAGAJELE DE MANA ,CARE DEPASESC 30KG/PERS SE TAXEAZA CU 0,62 LEI/KG

Transportul de pasageri in Delta Dunarii2017-04-25T07:57:34+02:00

Primavara, anotimpul ideal pentru a vizita Delta Dunarii

2017-04-27T13:03:49+02:00

Despre Delta Dunării știm deja că este un loc spectaculos în orice anotimp. Dar perioada cea mai potrivită din an pentru a vizita acest tărâm de basm este primăvara, în special în lunile aprilie – mai. Vă vom spune și care sunt motivele care ne fac să afirmăm acest lucru.
Primăvara vegetația revine la viață, totul se transforma, aceasta fiind perioada în care putem admira înflorirea copacilor, frumusețea irișilor de baltă sau apariția nuferilor.
Apoi, lunile de primăvară sunt cele mai potrivite pentru iubitorii de păsări, deoarece acum, delta se umple de păsările care se întorc din migrație. Și tot primăvara este sezonul de împerechere și de cuibărire pentru majoritatea speciilor de păsări, ocazie cu care putem admira penajul nupțial al acestora, un penaj deosebit de spectaculos, dar și ritualurile de împerechere ce includ dansuri nupțiale. Este perioada din an în care ne putem bucura de cântecele păsărilor, deorece, din luna iunie, atunci and se încheie sezonul de reproducere, păsările cântătoare încetează să mai cânte.
Atunci când vizitezi Delta Dunării primăvara, te poți bucura de un fenomen natural foarte benefic pentru deltă: inundațiile naturale. Apele sunt mai mari și vei avea ocazia să te plimbi pe absolut toate canalele, să ajungi în zone care altă dată nu sunt accesibile.
Dacă alegi o excursie în Delta Dunării în această perioadă, vei avea avantajul lipsei țânțarilor și te vei bucura de temperaturi foarte plăcute excursiilor. Și pentru că primăvara este prohibiție la pescuit, vei descoperi o deltă mult mai liniștită, circulația bărcilor fiind mai redusă acum.
Si pentru că ne aflăm chiar în acest anotimp, vă invităm să descoperiți frumusețea deltei!

Primavara, anotimpul ideal pentru a vizita Delta Dunarii2017-04-27T13:03:49+02:00

Unde se poate pescui in Delta

2017-04-05T09:55:58+02:00

Unde se poate pescui in Delta Dunarii

Multi pescari adora sa pescuiasca in delta, dar asta nu inseamna ca fiecare isi poate arunca undita la intamplare. Sunt zone bine delimitate de Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii in acest areal de care toti pescarii trebuie sa tina cont.

Cele mai bune locuri pentru pescuit sunt:

– pe Lacul Fortuna, unul dintre cele mai mari lacuri din delta, se ajunge pe acest lac numai pe cale navigabilă si poti sa pescuiesti din barca sau de pe mal, existând, în funcţie de nivelul apei, posibilitatea de a întinde lansetele după crapi şi somni.

– pe Balta Traian la ieşirea din satul Traian treceţi pe lângă o fermă şi ţineţi stânga, având ca reper balta sălbatică şi stâlpii de înaltă tensiune

– pe Canalul Olguta, este frecventat mai ales de pescarii de ştiucă şi biban, vegetatia deasa permite accesul pescarilor doar cu barca. Există posibilitatea de a pescui şi de pe mal, însă locurile sunt puţine din cauza. În afară de răpitori, pe canal se mai prinde crap, caras şi plătică.  vegetaţiei

– pe bratul vechi al Dunarii, dinspre Mahmudia, găseşti zone ideale de pescuit şi campare.

– la Enisala Accesul către zonă se face pe DN Constanţa – Tulcea. La Babadag faceţi dreapta, către satul Enisala;
– in zona Mila 23 poti pescui linistit de pe mal sau din barca.

Nu trebuie uitata perioada de prohibitie in Deltei Dunarii, care apare de regula primavara si este stabilita printr-un Ordin al Autoritatilor, publicat pe pagina oficiala a Monitorului Oficial.

Tarife permise de pescuit

Permis de acces în rezervaţie pentru turişti
– cu valabilitate o zi – 5 LEI/ Persoană
– cu valabilitate un sejur (max. o săptămână) – 15 LEI/ Persoană
– (anual) cu valabilitate până la 31 dec – 30 LEI/ Persoană

Permise de acces pentru nave şi ambarcaţiuni:
– cu valabilitate un sejur (max. o săptămână) – 20 LEI/ Navă; Ambarcaţiune
– (anual) cu valabilitate până la 31 dec – 100 LEI/ Navă; Ambarcaţiune

Permise de acces pentru autovehicule:
– cu valabilitate o zi – 10 LEI/ Autovehicul
– (anual) cu valabilitate până la 31 dec – 100 LEI/ Autovehicul

Permise de pescuit recreativ/sportiv:
– (anual) cu valabilitate până la 31 dec (Permisele de pescuit recreativ/sportiv sunt gratuite pentru toate categoriile de persoane fizice conform Legii 1/2017)

Permise pescuit, Your Content Goes Here
Unde se poate pescui in Delta2017-04-05T09:55:58+02:00

Pestii din Delta Dunarii

2017-03-23T20:35:08+02:00

Pastruga – Acipenser stellatus

Pastruga este o specie de sturion care traieste in Marea Neagra, Marea Caspica si Marea Azov si este considerata o specie pe cale de disparitie.

Corpul este pe spate de culoare neagra – cafeniu, abdomenul fiind alb spre gri. Prezinta 5 randuri de discuri rombice osoase, deosebindu-se de celelalte specii din familia Acipenseridae prin lungimea botului, falca superioara reprezentand circa 60% din lungimea capului.

Migreaza in perioada martie – mai pentru reproducere in fluviile Dunare, Volga, Nistru unde isi depune icrele in zonele nisipoase si cu aglomerari de pietris. Se graneste cu moluste, crustacei, larve de insecte, viermi, guvizi.

Caracteristici principale:

Lungime: 80 – 100 cm, poate atinge 200 cm;

Greutate: frecvent 5 – 8 kg, insa poate atinge 68 kg.

Nisetru – Acipenser gueldenstaedtii

Nisetrul este un peste marin care traieste in Marea Neagra, si Marea Caspica si este considerata o specie pe cale de disparitie.

Are corpul alungit, gros in partea anterioara, comprimat lateral in cea posterioara cu o coloratie destul de variabila (la unele exemplare, spinarea este neagra-cenusie, la altele – de un verde murdar sau verde inchis). Sub linia laterala si pe abdomen e alb murdar. Prezinta solzi ganoizi numai in regiunea caudala, in rest corpul fiind acoperit cu 5 siruri longitudinale de scuturi osoase: un sir impar dorsal, cate un sir lateral si lateroventral pe fiecare latura. Pielea acoperita cu placute mici (scutele) stelate de diverse marimi.

Capul este complet acoperit de placi osoase zgrunturoase. Botul este scurt, lat si obtuz cu 4 mustati pe fata inferioara. Mustatile sunt nefranjurate si rotunde in sectiune. Prezinta gura mica, inferioara, dreapta, fara dinti. Buza superioara este putin despicata la mijloc, iar cea inferioara este intrerupta pe distanta mare.
Inotatoarea dorsala si anala sunt situate in partea posterioara. Inotatoarea caudala heterocerca prezinta cu doi lobi, unul superior mai mare si altul inferior mai mic.

In februarie – mai depune icrele in fluvii pe fund pietros sau nisipos, in ape adanci. Se hraneste cu larve de insecte, larve de pesti, crustacee si pesti mici.

Caracteristici principale:

  • Lungime: 1-2 m, maxim poate atinge 4 m;
  • Greutate: obisnuita 20-30 kg, maximala 115 kg;
  • Durata de viata: pana in 50 de ani.

Morun – Huso huso

Are corpul masiv, alungit si gros de culoare cenusie-inchisa pe spate si alb pe abdomen, lipsit de solzi, acoperit cu cinci randuri de placi (scuturi) osoase mici longitudinale. Capul este relativ mic cu botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioara semilunara. Buza de sus intreaga, cea de jos intrerupta la mijloc pe un spatiu mare. Are 4 mustati de pe partea ventrala a botului care sunt turtite lateral.
In aprilie-iunie depune icrele in fluvii pe fund argilos si pietris, in curentul apei la adancimi de 8-20 m. Este un peste carnivor. Se hraneste cu larve de insecte, larve de pesti, crustacee si pesti mici.

Caracteristici principale:

  • Lungime: poate depasi 5 m
  • Greutate: poate atinge 2000 kg
  • Durata de viata: pana in 100 de ani

Scrumbia de Dunare – Alosa pontica

Scrumbia de Dunare este un peste pelagic care traieste in bancuri in Marea Neagra in apropiere de tarmu. Are corpul alungit, indesat si mult turtit lateral. Dorsal prezinta culoarea verde-albastruie, cu flancuri argintii viu lucioase si o pata pe opercul slab marcata. Solzii sunt potrivit de mari si cad repede. Sub burta un numar variabil de solzi (30-36) alcatuiesc o muchie distincta (carena). Gura are dinti bine dezvoltati pe falci, limba si vomer.

Se hraneste cu guvizi, crustacei marini, miside, gamaride, creveti si puietul altor pesti. In martie, atunci cand apa atinge temperaturi intre 3˚C și 7,5˚C urca pe Dunare pentru depunerea icrelor apoi se reintoarce in mare incepand cu a doua jumatate a lunii mai (pana in iunie) cand apa atinge temperaturi intre 22˚C și 26˚C. Ajunsa la varsta de 4-5 ani, depune in Dunare un numar de 10.000-140.000 icre cu diametrul de 2,5-2,8mm. Alevinii eclozati migreaza spre apele Marii Negre unde vor trai in apele de langa coastele marii, deplasandu-se spre larg pe masura ce cresc. Iarna migreaza spre larg, la adancimi de pana la 100m.

Caracteristici principale:

  • Lungime: 30 – 45cm
  • Greutate: la 7-8 ani are 1 kg
  • Durata de viata: pana la 11 ani

Rosioara – Scardinius erythrorhtalmus

Rosioara este o specie de peste foarte raspandita prezenta in Dunare, in raurile si lunca acestora, in lacurile litorale, in ghiolurile si baltile din Delta Dunarii, in lacurile de acumulare din zonele de deal si campie, in foarte multe brate moarte ale raurilor colinare si de ses etc. Rezista la lipsa acuta de oxigen din apa si are un ritm lent de dezvoltare.

Corpul rosioarei este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila, si acoperit cu solzi de marime mijlocie, bine fixati. Botul este scurt, gura mica, terminala, oblica in sus. Caudala este adanc scobita, cu lobi egali. Linia laterala este continua, putin apropiata de partea ventrala a pestelui. Ochii sunt adanc implantati, cu cate o pata rosie. Partea dorsala a pestelui este albastrui inchisa cu reflexe verzi sau cafenii, cateodata negricioase. Laturile pestelui sunt argintii, uneori cu luciu metalic sau albicios, partea ventrala este alba. Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie, iar varfurile rosii, cu o intensitate variabila, de unde si denumirea populara de rosioara

Alimentatia este bazata in general pe hrana de origine vegetala si mai putin pe zooplancton, larve de insecte, viermi, mici racusori. Vara poate fi vazuta de multe ori muscarind la suprafata apei la insecte mici (musculite, tantari).

Dimensiunea legala pentru pescuit: 15 cm.

Caracteristici principale:

  • Lungime: 18-24 cm (exceptional peste 35 cm)
  • Greutate: 200 – 300g (exceptional peste 1,5 kg)
  • Durata de viata: 10-12 ani

Obletele – Alburnus alburnus

Oblete, albisoara, loga, snetzi. Este o specie de peste foarte raspandita la noi in tara fiind intalnita in majoritatea raurilor, lacurilor, iazurilor sau baltilor mai mari, inclusiv in Delta Dunarii.

Corpul obletelui este fusiform, de culoare albastra sau verzuie pe spate, cu reflexe metalice. Partile laterale si abdomenul sunt argintii. Corpul este acoperit de solzi subtiri care se desprind foarte usor. Inotatoarele pectorale, ventrala si anala au reflexe rosiatice sau portocalii. Prezinta un cap mic, alungit si puternic comprimat medio-lateral, cu ochii mari, situati in jumatatea anterioara a capului. Botul este scurt, gura mica oblica in sus, usor superioara. Marginea inotatoarei dorsale este dreapta sau usor concava la fel ca si cea anala.

Se hraneste cu larve, insecte, mici crustacei, alge, fito si zooplancton. Dimensiunea legala pentru pescuit: 12 cm.

Din solzii obletului se extrag cristale de guanina, material care se foloseste la vopsirea perlelor artificiale si a obiectelor de artizanat (“Essence d’Orient”).

Caracteristici principale:

  • Lungime: 10 -15 cm (exceptional peste 22 cm)
  • Greutate: 20 – 40g (exceptional peste 50g)
  • Durata de viata: 5 – 7 ani

Cega – Acipenser ruthenus

Specie adaptata la apa dulce, traieste in Dunare. Prefera adancimile cu fund tare. Se gaseste si in Tisa, Mures, Somes, primavara intrand din Dunare in rauri precum Jiu, Olt, Prut, Siret, Arges.

Prezinta un bot alungit, ascutit, triunghiular. Are intre 12 si 17 scuturi dorsale, usor asimetrice, intre 58 si 70 scuturi laterale si intre 12 si 18 scuturi ventrale. Spatele este cenusiu sau cafeniu cu nuante verzui iar abdomenul galbui-roz.

Se reproduce in aprilie-mai putand da hibrizi cu morunul, pastruga si nisetrul.Se hraneste cu crustacei si larve de efemere.

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 60-70 cm (exceptional 1,0 – 1,3m)
  • Greutate: 4 -5 kg (exceptional 16 kg).
  • Durata de viata: aproximativ 22 de ani

Stiuca – Esox lucius

Stiuca prefera apele linistite, limpezi cu fundul curat, in care abunda pesti mici. Locurile preferate de ea sunt acelea din care poate porni o ambuscada, ele fiind in general in apropierea unui perete de stuf sau palc de papura, printre nuferi sau vegetatii plutitoare, langa o masa de ierburi submerse, radacini de copaci etc. Se hraneste cu orice vietate acvatica care ii intra in gura de la insecte la pesti si chiar proprii pui.

Prezinta un corp alungit, usor turtit lateral, capul lunguet ca un cioc de rata, gura larga, dinti puternici si acutiti. Culoarea spatelui variaza de la gri-verzui la galben, la negru sau cafeniu. Flancurile sunt marmorate cu pete maronii, oliv sau negricioase. Burta este galbuie sau albicioasa.

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 40 – 50 cm (exceptional 1,5 – 1,8m)
  • Greutate: 1 – 1,8 kg (exceptional 20 – 22 kg).
  • Durata de viata: 15 – 20 de ani

Avat – Aspius aspius

Un peste impresionant, poate cel mai sportiv peste de la noi, un luptator inascut, cu talente la sarituri si in apa si pe mal. Este bine sa eliberam acesti pesti pentru ca nu sunt prea buni la gust si au oase foarte multe, singurele metode de preparare sunt marinat sau in combinatie cu alte specii, tocat si preparat chiftelute, dar daca pestele este grav ranit, de preferat ar fi sa-l pastram (acest lucru ar fi valabil la orice specie).

Prezinta un trup alungit, zvelt usor comprimat lateral, capul conic, gura mare, taiata oblic in sus, falca de jos mai iesita, solzi marunti si doua siruri de dinti ascutiti in fundul gurii. Pe spate este negru-albastrui, pe coaste albastrui-alb, iar pe burta, alb ca zapada. Aripioara dorsala si coada bat spre vanat, iar celelalte spre rosu.Traieste in toate raurile de ses, insa urca si pana in regiunea desisurilor; ii plac apele clare si repezi, dar il intalnim si in lacurile si baltile adanci, cu fundul nisipos si pietros. Vaneaza aproape numai la suprafata si numai ziua, in special la rasarit si la apus, pesti de talie mica, de preferinta obletele

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 50 – 60 cm (exceptional 1m)
  • Greutate: 4 – 7 kg (exceptional 15 kg)
  • Durata de viata: 10-15 ani

Salau – Stizostedion lucioperca

Salaului Ii plac apele limpezi, unde poate vizualiza cu usurinta prada. In apele curgatoare locurile ideale sunt cele unde se intalnesc curentii puternici cu apele linistite, asa numitele “ape de despartire”. Salaul va cauta mereu in zona delimitata de curentii cu viteze diferite, zone create chiar de obstacole naturale sau artificiale (copaci cazuti, radacini, stanci, margini de gropi, baraje de control, etc.).

Se hraneste cu pestisori, raci, rame, etc.

Prezinta un corp lung aproape cilindric, subtiat mult spre coada, capul mare, comprimat lateral, gura larga cu deschidere oblica, in jos, ajungand pana inapoia ochilor. Are dinti ascutiti, cu cate doi colti puternici pe fiecare falca. Aripile de pe spate, dorsalele, sunt mari, rotunjite si aproape unite. Cele din fata, ventralele, au ace, aidoma bibanului. Pe spate este verde-cenusiu, din ce in ce mai deschis inspre burta alba, cu 8-12 dungi inchise ce se coboara de pe spate pe laturi. Inotatoarele de pe spinare au dungi si puncte mai inchise. Solzii care il acopera sunt mici si aspri.

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 40 – 70 cm (exceptional 1m)
  • Greutate: 1 – 4 kg (exceptional 10 – 12 kg).
  • Durata de viata: 20 – 25 de ani

Crap – Cyprinus carpio

Crapul traieste in general pe fundul apelor, la adancime mica, in zonele maloase bogate in hrana pe care o sorb cu botul lor ce se poate alungi ca o trompa. Este sensibil la zgomot, la culori vii sau miscri bruste si inutile pe malul apei.

Crapul salbatic, de Dunare este, musculos cu un corp mai alungit. Coloritul solzilor difera in functie de mediul in care traieste si unde gaseste hrana. Astfel, cei care traiesc in ape cu vegetatie bogata au coloritul negricios-verzui cu auriu-albicios pe burta, pe cand cei care traiesc in ape mai limpezi pot fi auriu-deschis sau chiar argintii. Crapii pot fi destul de usor rescunocuti dupa cele 4 mustati din apropierea gurii. Se hraneste cu: viermisor, larve, scoici mici, etc.
Caracteristici principale: 

  • Lungime: 40 cm (exceptional 1m)
  • Greutate: 1-2 kg (exceptional 30 – 50 kg)
  • Durata de viata: peste 100 ani.

Platica – Abramis brama danubi

Platica mica traieste in bancuri, foarte numeroase, insa cu cat creste devine mai singuratica adunandu-se numai in timpul reproducerii si spre iarna. In rauri traieste in locurile mai adanci si argiloase. In balti si iazuri traieste mai ales langa tufe de stuf si papura, preferand lacurile cu fund mai nisipos. Se hraneste cu rame , larve, scoici etc

Prezinta un corp inalt, turtit lateral, cu capul si gura mici. In rauri are culoarea argintie-galbuie pe flancuri, in balti fiind ruginie, iar in lacuri adanci rosie-bruna. Inotatoarele sunt albastrui, iar coada scobita adanc, cu aripioara de jos mai lunga.

Caracteristici principale: 

  • Lungime: pana la 50 cm (exceptional 60-70 cm)
  • Greutate: 0,5 – 1 kg (s-au prins insa si exemplare de 14 kg).
  • Durata de viata: 50-100 ani

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 40 – 70 cm (exceptional 1m)
  • Greutate: 1 – 4 kg (exceptional 10 – 12 kg).
  • Durata de viata: 20 – 25 de ani

Somn – Silurus glanis

Somnul traieste in ape adanci cu fundul malos. Este un peste de panda stand nemiscat mult timp in asteptarea prazii, de unde si numele de somn. Principala sa arma sunt mustatile care atrag pestisorii curiosi pe care acesta ii insfaca de cum s-au apropiat in deajuns pentru a fi o prada sigura. Se hraneste cu crustacei, pesti , broaste, lipitori, viermi mari. Spre sfarsitul toamnei se aduna in numar mare in gropane adanci unde, ingropati in mal, isi petrec iarna.

Prezinta un corp cilindric pana la inotatoarea dorsala, apoi se turteste lateral. Capul este mare si turtit, gura foarte mare, cu dintii ascutiti si desi ca o perie. Are trei perechi de mustati din care una cu firele foarte lungi (folosite ca momeala pentru pestisori). Culoarea este verde cenusie pe spinarea si flancuri; pe alocuri corpul este marmorat. Burta este alba sau galbuie. Nu are solzi.

Caracteristici principale:

  • Lungime: 0,5-1m (exceptional 3-4 m)
  • Greutate: 10 – 15 kg (recordul mondial de somn prins sportiv este de 157 kg insa poate ajunge pana la 400 kg ).
  • Durata de viata: pana la 100 de ani

Biban – Perca fluviatilis

Bibanul pezinta un corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantati in tegument. Dinti marunti si ascutiti pe ambele maxilare. Pe placile operculelor si pe dorsala anterioara prezinta tepi. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajungand spre un verde-negricios . Pe flancuri este verde cu reflexe aramii, iar burta este cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.

Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa traieste si in rauri. Un peste lacom ce prefera hrana vie: insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, hranindu-se tot timpul anului . In general acesta sta la loc de panda printre radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde traiesc solitari

Caracteristici principale: 

  • Lungime: 30 – 35 cm (exeptional 50 – 60cm)
  • Greutate: 200 – 500 g (exceptional 2 – 5 kg)
  • Durata de viata: 12 – 13 ani

Caras – Carassius auratus gibelio

Carasul prefera locurile cu vegetatie si fund malos, traind in aceleasi biotipuri cu caracuda. Curios la acest peste faptul ca toate exemplarele de peste 15 cm sunt femele. Sub aceasta talie sunt si masculi in proportie de circa 50%, insa din a doua vara se pare ca acestia devin femele. Se hraneste cu organisme vegetale si animale, pureci de balta, larve de insecte, viermi, icre de peste, etc.

Prezinta un corp alungit, cap scurt, solzi mari si grosi, bine fixati. Partea dorsala a capului si spatele sunt intunecate, de culoare cenusie-negricios- albastruie, care devine pe flancuri cenusiu-argintie cu usoare reflexe aurii, apoi argintie curat. Culorile sunt mai inchise sau mai deschise in functie de mediul, mai luminat sau mai putin luminat, in care traieste.

Caracteristici principale:

  • Lungime: 15 – 20 cm (exceptional 40 cm)
  • Greutate: 200 – 300g (exceptional 2,5 kg)
  • Durata de viata: 6-8 ani

Pestii din Delta Dunarii2017-03-23T20:35:08+02:00

Crustacee

2017-04-04T17:06:49+02:00

Crustaceele din Delta Dunarii

In aceasta sectiune vom prezenta cativa reprezentati ai crustaceelor prezenti atat in Delta Dunarii cat si in Marea Neagra.

Crustaceele joaca un rol important in lantul trofic, datorita rolului de filtratori si detritivori. Dintre crustaceele prezente in Delta Dunarii, cele mai reprezentate specii sunt: racul de rau, specie in continua scadere numerica, fiind sensibila la calitatea apei si crabii, specii intalnite pe malul Marii Negre.

In apele Deltei mai sunt prezente si speciile de crustacee filtratoare de apa (Puricii de balta).

 

Racul de rau – Astacus fluviatilis

Descriere: Animale solitare, agresive, acvatice care sunt active noaptea. Sunt Decapode, adica au zece picioare, cu prima pereche transformata in clesti puternici. Corpul racului are culoare bruna-albastrie si este format din cefalotorace si din abdomen alcatuit din 7 segmente. Cefalotoracele prezinta doi ochi compusi situati in varful unor prelungiri ce permite miscarea acestora in toate directiile, doua perechi de antene ce au rolul de pipait si mirosit, gura prevazuta cu falci puternice. Pe partea dorsala a cefalotoracelui prezinta cinci perechi de picioare articulate. Respira prin branhii, situate la baza picioarelor si au forma de pana. Corpul este aprat de o carapace. Pe masura ce cresc, racii naparlesc de mai multe ori, fiind vulnerabili in aceasta perioada.

Reproducerea: Femela depune toamna sute de oua, lipicioase, care stau prinse de abdomen, sub picioruse, pana primavara urmatoare. In luna mai, din oua ies puii, care mai raman agatati de abdomenul femelei, inca 15 zile.

Hrana: Consuma orice ce este materie organica: plante acvatice, viermi, moluste, broaste, melci si pesti bolnavi sau morti.

Habitat: Rauri, lacuri, balti curgatoare, Delta Dunarii. Este o specie in continua scadere numerica, datorita sensibilitatii la calitatea apei.

Crab – Diogenes pugilator

Descriere: Este una din cele doua specii ale familiei Paguridae din Marea Neagra. Are o lungime de pana la 30 mm. Primul picior sting cu cleste este mult mai mare decit cel drept. Pensele primei perechi de pereiopode sunt asimetrice, inegale, virful degetelor sfarsind cu gheare obisnuite. Dactilele perechii a doua si a treia de pereiopode sunt foarte lungi si curbate, sfarsind cu un varf ascutit calcifiat.

Are un abdomen moale pe care il protejeaza cu o cochilie goala de Hinia, dar si cu cochiliile altor specii. Se observa declinul populatiei din 1970 incoace.

Habitat: Traieste pe substrat nisipos si malos in apele putin adanci de pana la 10 m, dar a fost intalnit si la adancimi de 35 de metri.

Crabul de nisip – Liocarcinus holsatus

Descriere: Este un crab a carui carapace are o lungime de 32 mm. si o latime de 39 mm. Dactilul pereiopodului al cincilea este ca o lama ovala, paroasa pe laturi, iar cu ajutorul acestor formatiuni pot sa se ingroape cu rapiditate in nisip, sau sa inoate greoi. Fruntea are trei zimti, dintele median fiind mai mare.

Habitat: Traieste pe substrat nisipos si nisipos-milos la adancimi de pana la 30-40 metri.

Crabul de piatra – Pachygrapsus Mormoratus

Descriere: Se caracterizeaza prin faptul ca are carapacea ovoidala si dupa aspectul pereiopodelor, care sunt latite. Dimensiune: lungime – 38 mm; latime – 43 mm. Culoarea este rosiatica spre maro inchis iar partea inferioara a labelor culoarea fildes. Se recunoaste usor de alte specii din fauna Marii Negre datorita faptului ca are clestii de culoare neagra. Poate trai 3 ani.

Reproducerea: perioada principala de reproducere este in mijlocul verii (iulie, august), atunci cand temperatura apei ajunge la 17o C . Specie adaptata pentru respiratie aeriana.

Hrana: in general, se hraneste cu cadavre.

Habitat: Crabul de piatra este raspandit Marea Neagra, destul de comun in zona fundurilor stancoase, acest crab iese adesea din gaurile pietrelor, pe stanci, in locuri adapostite de soare.

Racul de rau – Astacus fluviatilis

Descriere: Animale solitare, agresive, acvatice care sunt active noaptea. Sunt Decapode, adica au zece picioare, cu prima pereche transformata in clesti puternici. Corpul racului are culoare bruna-albastrie si este format din cefalotorace si din abdomen alcatuit din 7 segmente. Cefalotoracele prezinta doi ochi compusi situati in varful unor prelungiri ce permite miscarea acestora in toate directiile, doua perechi de antene ce au rolul de pipait si mirosit, gura prevazuta cu falci puternice. Pe partea dorsala a cefalotoracelui prezinta cinci perechi de picioare articulate. Respira prin branhii, situate la baza picioarelor si au forma de pana. Corpul este aprat de o carapace. Pe masura ce cresc, racii naparlesc de mai multe ori, fiind vulnerabili in aceasta perioada.

Reproducerea: Femela depune toamna sute de oua, lipicioase, care stau prinse de abdomen, sub picioruse, pana primavara urmatoare. In luna mai, din oua ies puii, care mai raman agatati de abdomenul femelei, inca 15 zile.

Hrana: Consuma orice ce este materie organica: plante acvatice, viermi, moluste, broaste, melci si pesti bolnavi sau morti.

Habitat: Rauri, lacuri, balti curgatoare, Delta Dunarii. Este o specie in continua scadere numerica, datorita sensibilitatii la calitatea apei.

Poze diverse

De la formele microscopice care formeaza zooplanctonul, pana la speciile de crabi, crustaceele reprezinta un important grup de organisme acvatice in ceea ce priveste biodiversitatea taxonomica a Marii Negre.

Crabul de nisip

Crustaceele sunt artropode acvatice cu corpul acoperit de o cuticula chitinizata, uneori impregnata cu saruri de calciu si de magneziu, constituind crusta, de unde si denumirea grupei biologice.

Crab

In cursul vietii, un crustaceu naparleste de mai multe ori pentru a creste. In momentul respectiv, carapacea i se fisureaza si se ridica, descoperind corpul moale. Animalul are nevoie de mai multe ore pentru a scapa de vechea carapace.

crabul de piatra
Crustacee2017-04-04T17:06:49+02:00

Pasarile din Delta Dunarii

2017-03-27T11:22:00+02:00

Acvila tipatoare mare – Aquila clanga

Generalitati: Pasare rapitoare de zi, declarata monument al naturii.
Descriere: (65-74 cm) Adultul are o lungime de 65 de cm si o anvergura a aripilor de peste 1 m. Aripile sunt arcuite tipic in jos cand aluneca prin aer. Penele capului si aripilor sunt de un maro foarte inchis si contrasteaza cu penajul in general maro. Juvenilii au coloritul patat pe un fond brun inchis iar acoperirile aripilor si remijele secundare sunt terminate cu o pata alba, mai mare sau mai mica ce formeaza pe aripi doua bande deschise, vizibile de la distanta.
Reproducerea: Femela depune 1-3 oua intr-un cuib construit in copaci in apropierea unei ape. Cuibareste in estul Europei si in Asia, pina la Marea Japoniei. Puii au pete albe pe aripi.
Hrana: este formata din mamifere mici, pasari mici si medii, reptile si amfibieni.

Habitat: zone impadurite din nordul Europei pana in Asia si iarna in sud-estul Europei, Estul Mijlociu si sudul Asiei. La noi in tara se intalneste toamna, fiind o specie de pasaj migrator.

Barza alba – Ciconia ciconia
Generalitati: Soseste la noi in tara primavara. Sociabila, s-a adaptat la convietuirea in apropiere de om. In general, perechea foloseste un singur cuib mai multi ani la rand.

Descriere: Pasari mari, cu picioare inalte, gatul lung si ciocul lung, drept, in forma de con, de culoare rosie. Penele corpului sunt albe, iar remigele negre. Picioarele au culoarea rosie la adult. Barza alba se hraneste cu animale mici, broaste, pesti, pe care le vaneaza in locuri deschise, unde exista umiditate. Zborul berzei albe, este relativ lent, planat si static, in timpul caruia isi tine gatul drept, intins catre inainte.

Reproducerea : cuibul este construit din crengi, trestie, iarba, bete, radacini, pamant si multe altele. El este amplasat pe un loc inalt, in copaci, stalpi de electrificare, cosuri de case etc, fiind folosit si intretinut de aceeasi pereche ani de-a randul. Femela depune 3- 5 oua de culoare alba, ce sunt clocite pe timpul zilei alternativ de ambii parteneri. Dupa aproximativ 33 de zile are loc treptat eclozarea, puii ramanand in cuib inca 2 luni, parasindu-l pe sfarsitul lunii iulie.

Habitat: Pe langa mlastini sau pe marginea baltilor, evita zonele impadurite intinse. Toamna migreaza spre sud, in Africa.

Cormoran mare – Phalacrocorax carbo
Generalitati: Specie larg intalnita pe cinci continente, in prezent numarul lor fiind in scadere, datorita interventiei omului, fiind vanat pentru pagubele aduse sectorului piscicol.

Descriere: (90 cm). De dimensiuni mari, culoarea penajului inchisa, cu gat relativ lung. Corpul este negru, cu reflexe aramii pe spate si cu alb la baza ciocului si in regiunea coapselor. Toamna si iarna doar barbia doar este alba, restul fiind negru. Se scufunda in apa printr-o saritura usoara pentru a-si prinde hrana. Inoata mult scufundat in apa, uscandu-si aripile deschise, stand intr-o pozitie dreapta pe stalpi, cengi de copaci, etc. Zboara de obicei la suprafata apei, dar si la mari inaltimi, mai multi indivizi formand siruri serpuitoare. Se hraneste cu peste.

Reproducerea : Cuibareste in salcii, in colonii. Clocitul are loc de obicei in luna aprilie. Poate sa intarzie clocirea daca cuibul a fost deranjat in timpul pregatirii de catre om sau animale. Femela depune un numar de 3-4 oua albastrui, acoperite cu o crusta calcaroasa, rugoasa, a caror incubatie dureaza intre 28-30 de zile. Puii pot zbura dupa circa 8 saptamani.

Habitat: Prezent aproape tot timpul anului in special in baltile Deltei Dunarii.

Corcodel mare – Podiceps cristatus
Generalitati: este o pasare acvatica foarte frecventa in tara noastra. Face parte din familia Podicipedidae.
Descriere: (46-51 cm, anvergura aripilor 75-90 cm) Usor de recunoscut dupa motul de pene de pe cap ce formeaza doua creste si gulerul din pene lungi ce au culoare ruginie si marginile negre. Gatul si partile laterale ale capului sunt de culoare negru-cafeniu. Masculul are un penaj foarte asemanator cu al femelei. Culoarea penelor pe piept, gat, fata si burta este alba, iar pe spate gri, neagra si maro-cafenie. Picioarele sunt negre, iar ciocul este roz, drept, in forma de pumnal.
Reproducerea: Cuiburile sunt construite pe apa, fiind plutitoare, ancorate in vegetatie. In lunile mai-iunie femela si masculul clocesc cele 3-5 oua albe dar care vor deveni foarte repede maronii patate din cauza vegetatiei din cuib, din care ies puii acoperiti cu puf gros. Acestia parasesc destul de repede cuibul. Cand sunt mici, puii sunt purtati pe spatele parintilor, ascunsi sub penele aripilor scufundandu-se impreuna cu acestia atunci cand e nevoie.
Hrana: se hraneste cu pesti, moluste, crustacee, insecte acvatice, pe care le prinde prin scufundari in apa.
Habitat: Corcodelul mare este o prezenta permanenta in Delta Dunarii. Populeaza zonele umede din Europa si Asia, fiind des intalnit pe lacurile si mlastinile din Peninsula Iberica.
Egreta mica – Egretta garzetta
Generalitati: Specie in continua crestere datorita incetarii urmaririi ei de catre om pentru penele ei ornamentale.

Descriere: (56 cm). Coloritul egretei mici este de un alb imaculat. In perioada reproducerii isi dezvolta pe cap frumoase pene ornamentale, la fel si in regiunea spatelui, mult cautate in trecut ca podoabe vestimentare.

Reproducerea : In lunile aprilie-mai, femela depune intre 3 si 5 verzui-albastrui ce sunt clocite impreuna cu partenerul. Incubatia dureaza intre 22—24 de zile puii parasind cuibul inainte de a putea zbura, catarandu-se cu multa abilitate printre crengi.

Habitat: Este pasare rara, cuibarind in special in Delta Dunarii, in colonii mixte, indeosebi in salciile pitice, ascunse in masa stufului. Odata cu sosirea toamnei, migreaza spre Marea Mediterana.

Lopatar – Platalea leucorodia
Generalitati: Lopatarul este o pasare rara, prezenta in colonii din stufarisuri, uneori in arbusti si copaci. Se aseamana cu egretele, diferenta constand in ciocul lat si lung dar si prin pozitia in zbor, cand isi tine gatul intins. Se hraneste cu pesti, amfibieni, crustacei, moluste, viermi.

Descriere: (88cm) Prezinta penaj de culoare alba cu nuanţe galbui portocalii pe piept si pe cap. Adultii prezinta pe timpul verii un mot format din pene mai lungi, care cand este iritat se ridica in forma de evantai. Picioare de culoare neagra, lungi. Ciocul este caracteristic, este lung, latit la varf, de culoare neagra (varf portocaliu) la adulti si de culoare galbena la juvenili.

Reproducerea: Cuibareste in colonii in regiuni de balta, ascunzand cuibul in stufarisuri, mai rar in arbusti sau copaci. Femela depune oua o data pe an, perioada de clocit dureaza din aprilie pana in iunie si este efectuata ata de femela cat si de mascul.

Habitat: Pasare migratoare raspandita neuniform in Europa, Asia, Africa de Nord.
Pescarus argintiu – Larus argentatus
Generalitati: Specie sedentara, prezenta la noi in tara pe toata perioada anului, ce s-a adaptat chiar si la conditiile urbane.

Descriere: (67 cm) coloritul spatelui si a aripilor este argintiu, cu varfurile aripilor negre, in rest corpul este alb. Aripile au o anvergura de 150 cm. Ciocul este de culoare galbena, avand o pata rosie aproape de varf. La exemplarele imature aripile un colorit de alb si brun, partea ventrala a corpului alba, ciocul brun deschis. Se hraneste cu pesti, crustacee, scoici, dar si cu resturi menajere (in centrele urbane). Vezi modul de hranire aici …

Reproducerea : Cuibareste pe resturile vechi de stuf, pe plajele nisipoase atat in Delta Dunarii, cat si in unele zone salbatice de-a lungul litoralului. Femela depune 2- 3 oua brune, cu pete mai intunecate in luna aprilie ce le cloceste circa 26 de zile. Puii parasesc cuibul la putine zile de la ecloziune, ascunzandu-se in vegetatie, devenind apti de zbor in 8 – 9 saptamani

Habitat: Zonele cu balti, plajele nisipoase din Delta Dunarii, litoral dar in centrele urbane.

Pupaza – Upupa epops
Generalitati: Oaspete de vara, intalnindu-se in toata tara, in zonele cu iarba scurta.

Descriere: (25–30cm): Pasare inconfundabila, recunoscuta dupa creasta portocalie de pe cap pe care o poate desface sau strange. Pe spate si aripi are dungi albe cu negru. Prezinta cioc lung si usor curbat in jos. Zborul este neregulat, haotic, gen fluture. Produce un sunet caracteristic si inconfundabil : “pu-pu-pu”. Se hraneste la sol cu insecte, viermi.

Reproducerea: Isi stabileste cuibul in general intr-o scorbura sau gaura in copac, pe care o captuseste cu fecale urat mirositoare ce actioneaza ca un scut impotriva pradatorilor.

Habitat: Prezenta in lunile calde in toata tara, cuibaresc in arbori si se hranesc in zonele inierbate.
Rata motata – Aythya fuligula
Generalitati: specie de rata scufundatoare, relativ rara la noi in tara, intalnita in perioada de iarna incepand cu noiembrie si pana in martie.
Descriere: (40-47 cm) anvergura aripilor de 65-75 cm. Diferente intre femela si mascul. Masculul este negru cu alb pe flancuri si pe burta, oglinda de pe aripi este alba iar pe cap prezinta un motul caracteristic mai lung primavara in perioada imperecherii. Ciocul este gri cu varful negru, picioarele galben-verzuie. Femela are penajul brun inchis cu nuante mai deschise pe flancuri si o mica pata alba la baza ciocului. Si femela prezinta o mica creasta in crestetul capului.
Reproducerea: femela cuibareste bine ascunsa in vegetatia bogata de pe malurile apelor. Depune 8-11 oua verzui pe care le cloceste timp de 24-26 de zile.
Hrana: se hraneste cu vegetatia de pe fundul apei prin scufundare totala.
Habitat: in perioada de iarna se intalneste in zona lacurilor litorale si in Delta Dunarii. In cazul iernilor foarte geroase migreaza catre zonele sudice, mai calde.

Rata mare – Anas platyrhynchos
Generalitati: este cea mai cunoscuta, numeroasa, raspandita si mare rata din Romania.
Descriere: (56 cm) deschiderea aripilor de 92-98 cm. Diferente majore intre femela si mascul. Masculul are culoarea de fond cenusie, capul si gatul verzui-metalizat, pieptul brun si coada neagra, gulerul alb, subcaudalele albe si doua dintre penele negre, cele mijlocii, rasucite caracteristic in sus, oglinda este albastra, marginita de doua dungi albe inguste. Femela are culoarea bruna-galbuie, cu pete si dungi brune, negre si albe. Oglinda femelei este identica cu cea a masculului. Picioarele sunt portocalii.
Reproducerea: cuibareste in stufarisuri, pe plauri, in scorburi de copaci, unde femela depune incepand cu luna aprilie 8 -14 oua de culoare verzui sau albastre-verzui, pe care le cloceste intre 22 – 28 de zile. Daca prima ponta a fost distrusa, depune o a doua ponta, de regula mai redusa constand in 6-12 oua. Dupa aparitia puilor, familia de paraseste cuibul. Luand exemplul mamei, puii se hranesc singuri iar dupa 7-8 saptamani sunt capabili de zbor.
Hrana: plante acvatice, seminte diverse, larve, cereale, insecte, pesti, melci etc.
Habitat: in zonele baltilor cu stuf, al lacurilor cu apa si vegetatie care sa ii asigure un mediu propice de adapost si hrana. Iarna este intalnita frecvent pe raurile interioare care nu ingheata, urcand pe acestea pana in zona de munte sau se retrag la malul marii cum este cazul celor din Delta Dunarii. In iernile grele migreaza spre sud.

Starcul pitic – Ixobrychus minutus
Generalitati: oaspete de vara la noi in tara, greu de observat, datorita modului de viata retras in stufarisuri.

Descriere: (27 cm). Penajul aripilor este de culoare ruginiu – inchis. Crestetul, ceafa si spatele la adulti au o culoare mai inchisa aproape de negru cu reflexii verzui, iar la exemplarele tinere culoarea rosie. Pieptul si abdomenul au culoarea ruginiu – inchis, la exemplarele tinere prezentand culori mai deschise, patate cu roscat si cafeniu. Gat scurt, cioc galben cu partea dorsala neagra, picioare galben-verzui. Cromatica penajului se incadreaza perfect cu mediul de viata. Se hraneste cu insecte, pesti si alte animale acvatice.

Reproducerea: Pasare monogama, ce-si stabileste cuibul in colonii mici, pe un teren cu paie, stuf, frunze, in desisul stufului pentru a proteja puii de animalele de prada. Femela depune 2-5 oua de culoare alb – albastrui.

Habitat: Din primavara pana in septembrie il regasim in majoritatea baltilor cu stufaris de la noi din tara, cu predilectie in Delta Dunarii. In toamna migreaza.
Soimul randunelelor – Falco subbuteo
Generalitati: Pasare de prada diurna, de marime variata, agera.
Descriere: Penajul partii dorsale, crestetul si favoritii este de culoare cenusie-intunecata iar ventral pe fond alb apar pete intunecate orientate pe lungime. Penajul subcaudal este ruginiu. Cioc scurt, curbat in jos si foarte puternic. La fel ca si la celelalte pasari rapitoare partea superioara a picioarelor este acoperita de pene, ghearele relativ scurte.
Reproducerea: pe la mijlocul lunii mai ocupa un cuib mic in care ambele sexe clocesc 2-4 oua alb-galbui cu pete brun-roscate timp de 28-33 de zile. Femelele ating maturitatea sexuala dupa 10-12 luni iar masculii dupa 24 luni.
Hrana: animale vii, pasari mici si insecte si ocazional mamifere sau reptile. Predomina randunelele, lastunul, ciocarlia de camp, dar pot fi prinse si pasari de talia unei rate sau unui porumbel de aceea este considerat daunator.
Habitat: In tara noastra apare vara, in regiunile de ses in care alterneaza padurile luminate cu terenurile libere, umede sau cu ape intinse. Vine in aprilie si pleaca in octombrie.
Serparul european – Circaetus gallicus
Generalitati: pasare rapitoare care vanează in special serpi si alte reptile. Poate fi intalnit sub denumirile: Serparul, Vulturul serpar, Soparlar, Brehanaca sau Serparul european.
Descriere: (62 – 67 cm). Anvergura aripilor variaza intre 1,6 – 1,8m iar greutatea poate ajunge pana la 2,5 kg. Penajul pe partea dorsala este gri-bruna, albicios pe partea ventrala albicioasa, maroniu pe gat, gusa si pe partea inferioara a aripilor. Coada ingusta, lunga si terminata in unghi drept cu 3-4 dungi intunecate. Cap mare, ochii galbeni.
Reproducerea: formeaza perechi pe viata. Ambii parteneri construiesc primavara in acelasi loc cuibul in copaci inalti. Femela depune un singur ou din care iese puiul dupa o incubatie de 45 – 47 zile. La 10 saptamani de viata puii sunt apti de zbor.
Hrana: serpi, soparle, mamifere mici si pasarele. Este capabil sa atace si sa care serpi de pana la 1m lungime. Prefera serpii neveninosi doarece nu este imun la veninul serpilor.
Habitat: foarte raspandit in Europa, petrece iarna in Africa subsahariana. Sosesc in Romania in martie-aprilie iar in octombrie-noiembrie pleaca spre Africa Centrala.

Starc de cireada – Bubulcus ibis
Generalitati: specie de starc rar intalnit la noi in tara.
Descriere: (51 cm) asemanator cu Starcul galben, insa mai mare decat acesta. Prezinta gat gros relativ scurt, penaj alb, galben. Picioare roscate in perioada reproducerii si in restul perioadei verzui. La fel si ciocul care este roscat in perioada imperecherii, in restul perioadei fiind galbui-verzui.
Reproducerea: femela depune in general 4 oua pe care le cloceste timp de 23 de zile. Puii devin independenti dupa 45 de zile.
Hrana: insecte, in special lacuste, greieri, muste, paianjeni, broaste si rame.
Habitat: traieste in vecinatatea turmelor de bovine in nordul Africii ori din sud-vestul Asiei.
Uliul Pasarar – accipiter nisus
Generalitati: Pasare de prada de dimensiuni mici.
Descriere: (30-39 cm) masculii cantaresc intre 110 – 170g iar femelele intre 180 – 270g. Avergura aripilor este de aproximativ 58-77cm. Masculul adult are penajul spatelui cenusiu inchos si dedesubt dungat transeversal fin cu roscat. Femela este dorsal cenusie asemanatoare cu masculul de uliu porumbar insa penajul este de culoare mai deschisa iar coada este mai lunga. Juvenilii seamana cu femela dar sunt mai maronii desupra iar pe piept are dungile transversale mai groase si mai rare. Aripile sunt largi, scurte si coada lunga, ambele fiind adaptari la manevre de zbor printre copaci.
Reproducerea: cuibareste in regiunile joase. Femela depune in luna mai 3 -5 oua albicioase cu pete brune pe care le cloceste singura timp de 32-37 de zile. Dupa circa sase saptamani puii parasesc definitiv familia.
Hrana: consta in pasarele mici si medii de la marimea unei vrabii, pana la sturz, mierla si porumbel in unele cazuri.
Habitat: Prezent in toata tara.

Vanturel de seara – Falco vespertinus
Generalitati: Vanturelul de seara este singura specie de pasare rapitoare de la noi din tara care cuibareste in colonii. Este o pasare migratoare care soseste la noi in tara in luna aprilie si pleca in a doua jumatate a lunii septembrie. Alte denumiri: Soimulet de seara, Vinderele de seara, Vinderel cu picioarele rosii, Herete de seara, Herete, Vindereu, Vanturel.
Descriere: Diferente majore intre penajul prezent la femela si cel de la mascul. Masculul prezinta o culoare dominant albastru-cenusiu cu pene subcodale brun-roscate iar femela ruginiu deschis pe burta, partea superioara a capului si cerbicea fiind ruginiu inchis. Femela se aseamana cu femela de vanturel rosu. Penajul complet se atinge la varsta de 3 ani pana atunci juvenilii avand un penaj deschis la culoare. Vanturelul de seara prezinta un cioc puternic, incovoiat si ascutit. Degetele sunt foarte puternice si inarmate cu ghiare tari, ascutite si taioase. Femelele intrec in marimea taliei masculii.
Reproducerea: cuibareste in colonii ocupand cuiburi de cioara de semanatura. Femela depune in luna mai 4 – 5 oua de culoare alba cu pete brun-roscate. Puii ies dupa o incubatie de 22 zile. Dupa patru saptamani sunt capabili de zbor.
Hrana: Este o pasare carnivora la baza fiind mamiferele mici. Rareori se hraneste si cu soparle, pasari de talie mica si insecte de talie mai mare.
Habitat: In tara noastra se gaseste preponderent in Banat, Transilvania si jumatatea estica a Romaniei.

Pasarile din Delta Dunarii2017-03-27T11:22:00+02:00
Go to Top