Sulina, micul și frumosul orășel din Delta Dunării, este cea mai estică localitate din România, fiind așezată pe cel mai „proaspat” pământ european. Reprezintă una dintre porțile orientale de intrare în țară, fiind și ultima localitate situată pe lungul curs al Dunării. De asemenea are și o calitate unică, aceea de a fi singurul oraș port din țară, atât la Dunăre cât și la Marea Neagră. Se întinde pe circa 3,9 kilometri de-a lungul fluviului, asezările fiind concentrate mai mult pe malul drept.
Numele așezării a fost menționat pentru prima oară în anul 950 sub forma „Selina” în lucrarea „De Administrando Imperio” scrisă de Constantin al -VII- lea Porfirogenetul. Mai târziu numele localității apare sub diferite forme: Selinas și Solina (în scrierile Annei Comnena). Sulina este localizată pe prima hartă originală nautică a Mării Negre întocmită de italianul Pietro Visconti în perioada 1320-1321, ulterior apărând pe diverse materiale cartografice și sub alte denumiri.
Spre deosebire de restul Deltei Dunării, împrejurimile orașului sunt formate din soluri nisipoase și sărate, parțial umede, brăzdate de canale. În zonele uscate și sărate, vegetația este cea specifică dunelor, ca de exemplu cătina roșie (Tamarix ramosissima). În zonele mlăștinoase predomină stuful (genul Phragmites), papura (genul Typha), izma broaștei (Mentha aquatica), cucuta de apă (Cicuta virosa), cornaci (Trapa natans) și mai rar, nufărul alb (Nymphaea alba).
În Sulina puteți vizita Palatul Comisiunii, una dintre cele mai impunătoare clădiri ale orașului. A fost construită în perioada 1856-1858, găzduind între zidurile sale diverse structuri administrative ale Comisiunii Europene a Dunării.
Farul din Sulina, care în prezent este muzeu, un alt simbol al orașului, a fost ridicat între anii 1869-1870, iar la construcția lui s-au folosit materiale aduse din străinătate: lemn din India, bronz din Franța, cristalul din Anglia, acoperișul din Grecia și piatra din Malta.
Uzina cu Turnul de apă, finantată de Regina Olandei în anul 1897. Legenda spune că ajungând la Sulina, la sfârșitul anilor 1890, regina Wilhelmina a Olandei a coborât de pe vapor și a cerut apă.
I s-a adus un pahar cu apă din Dunăre. Atunci, Casa Regală a Olandei a donat fonduri pentru construirea Castelului de Apă și a rețelei de canalizare a orașului Sulina. Uzina de apă este funcțională și în prezent.
Cimitirul maritim, unic în tară și chiar în Europa, Biserica grecească Sf. Nicolae (1868), Biserica de rit vechi Sfinții Petru și Pavel, Biserica romano-catolică Sf. Nicolae (sfintită în anul 1863) și Biserica ortodoxă Sf. Nicolae sunt alte obiective ce pot fi vizitate în Sulina.
Plaja Sulina- cea mai tanără plajă de pe întreg litoralul românesc și totodată și cea mai lată, cu nisip fîn, apă puțin adancă și limpde, se află la aproximativ 2 km de oraș. Poți străbate drumul către plajă în 30 de minute de mers pe jos sau poți alege serviciu de maxi-taxi din Sulina.
Accesul în localitate se face doar pe cale navigabilă, pe Dunăre sau pe Marea Neagră.
Plaja se află cam la 3 km. de oraş. Plaja este de nisip, chiar dacă era luna iulie, absolut deloc aglomerată. Aglomeraţie doar în apropierea barurilor şi a locurilor unde se închiriau şezlongurile. Nisipul fin, intrarea în mare foarte lină. Perfect pentru copii.
Sunt 2 excursii importante la care trebuie să mergeţi. Una este pe canale cu destinaţia finală Pădurea Letea. Durează cam 5 ore şi e obositoare.
A doua-la fel pe canale cu destinaţia finală, km.0, locul unde se revarsă Dunărea în mare. Aceasta se organizează de obicei seara şi durează cam 3 ore.
Pe la 1480, după cucerirea Chiliei și a gurilor Dunării, turcii au înălțat la Sulina o redută pentru apărarea și supravegherea navigației la intrarea în Deltă. Apoi, tot acolo, au ridicat sediul unei garnizoane pentru contracararea incursiunilor de jaf ale cazacilor. Turcii cercetau de aici vasele cu pânze care se îndreptau spre porturile Tulcea, Galați și Brăila. Mult timp portul a fost considerat un loc de refugiu al piraților de diferite naționalități, în special greci și maltezi.